10.) Knowing (2009)
Regia: Alex Proyas
Distributie: Nicholas Cage
Sinopsis: Nicholas Cage interpreteaza rolul lui John Kessler, un astrofizician al Institutului de Tehnologie Massachusetts, care priveste Universul precum o insiruire aleatorie de evenimente si circumstante independente de vreun plan maret. Asta pana cand o lista ciudata cu coduri numerice este scoasa dintr-o capsula temporala ingropata cu 50 de ani in urma, in curtea unei scoli din New York. Conform unui tipar inteles mai tarziu de personajul lui Cage, care ajunge in posesia listei, insiruririle de numere mazgalite pe foaia de hartie prezic corect fiecare dezastru major al ultimei jumatati de secol, dimpreuna cu pierderile de vieti omenesti aferente. Lista prezice inclusiv sfarsitul lumii, ghicit de John Kessler in expansiunea brusca a Soarelui si mistuirea Pamantului. Dar oamenii nu sunt cu totul singuri in fata unei asemenea catastrofe. O civilizatie evoluata de creaturi extraterestre salveaza semintia umana prin transportarea catorva copii pe o planeta noua, tanara, asemanatoare cu Pamantul, in vederea unui nou inceput pentru specia umana. Terra este distrusa conform predictiei.
Realitate: Intriga filmului "Knowing" este bazata pe numerelogie, stiinta studierii influentei numerelor asupra activitatilor umane. Desi este privita mai mult drept o pseudostiinta si, in realitate, nimeni nu atribuie acestor calcule o acuratete absolut indiscutabila de prezicere a evenimentelor, notiunea viitorului incifrat in numere exista. Si au existat si numerologi care au anticipat unele evenimente, mai mult sau mai putin exact. Insa, niciodata in istorie vreo persoana sau vreo carte nu a indicat matematic atat momentele de cumpana, cat si pierderile de vieti omenesti, fara eroare, pe parcursul mai multor zeci de ani. O asemenea lista este cu siguranta neplauzibila in forma in care este prezentata ea in film.
Distrugerea planetei prin expansiunea si transformarea Soarelui intr-o Giganta Rosie este, din nou, un scenariu verosimil... insa numai pe jumatate. Cercetatorii anticipeaza deja un astfel de sfarsit al Pamantului, in aproximativ cinci miliarde de ani de acum. Insa, un eveniment ceresc de o asemenea amploare este, in opinia astronomilor si conform unei logici elementare, unul care nu s-ar petrece subit nici macar daca "subit" ar insemna intr-o mie de ani de aici inainte. Este exclusa deci distrugerea peste noapte a planetei noastre in astfel de conditii. Extraterestrii salvatori? De ce nu? In masura in care alegem sa credem in existenta unor fiinte mai evoluate decat oamenii si care ar putea fi chiar creatorii nostri (vezi reeditarea mitului Adam si Eva de la finalul peliculei).
9.) Sunshine (2007)
Regia: Danny Boyle
Distributie: Cliff Curtis, Chris Evans
Sinopsis: In viitorul indepartat, pe masura ce Soarele incepe sa se stinga, cade in sarcina unei echipe formata din opt astronauti si oameni de stiinta sa calatoreasca pana la steaua muribunda si sa revigoreze cumva focul menit sa intretina viata pe Pamant. Cerul se intuneca din ce in ce mai mult, iar sortii ii devin ostili Terrei. Desi intunecimea atotstapanitoare pare de neoprit la inceput, cercetatorii scornesc un ultim plan disperat pentru a-i castiga umanitatii o amanare a finalului sumbru ce pandeste la orizont. O echipa formata din opt barbati si femei, careia ii este incredintat un dispozitiv nuclear, este trimisa in cea mai dificila si mai cruciala misiune spatiala intreprinsa vreodata, pentru a reaprinde Soarele... la propriu. Brusc, in momentul in care contactul radio se intrerupe cu baza, totul incepe sa se destrame. Echipajul care are in mana poate chiar ultima cheie a supravietuirii speciei sa gaseste el insusi in situatia de a se zbate pentru supravietuire, dar si pentru a-si pastra sanatatea mentala. Dupa lupte intestine crancene si schimbari dramatice de situatie, incarcatura termonucleara este lansata in Soare, echipajul piere, iar Pamantul este salvat.
Realitate: Desi actiunea filmului "Sunshine" este diferita de cea din "Knowing", cele doua pelicule se ingemaneaza prin "personajul" central, Soarele. Daca in cel dintai film prezentat in top, omenirea este amenintata cu disparitia prin explozia stelei, de aceasta data ne confruntam cu opusul unei asemenea expansiuni, anume stingerea Soarelui, eveniment cosmic soldat tot cu extinctia speciei umane. Ca viata pe planeta noastra ar muri in absenta luminii si a caldurii Soarelui nu este un subiect care sa permita multa dezbatere - toti oamenii de stiinta cad de acord ca este putin probabila supravietuirea in astfel de conditii.
Mergand mai departe, insa, daca este sa ii ascultam pe specialistii in astrofizica, tiparul de viata al unei stele, oricare ar fi ea, se desfasoara exclusiv in anumite etape. Astfel, Soarele nu se poate stinge inainte de a se aprinde (vezi "Knowing") colosal. Altfel spus, ar deveni mai intai o Giganta Rosie si ar inghiti Pamantul inainte de a deveni o Pitica Alba si a ne raci pana la moarte planeta. Asta face neplauzibila actiunea filmului. Reducand situatia la absurd si considerand ca lucrurile s-ar petrece ca in film, ar putea o bomba, oricat de mare si de orice natura ar fi ea, de productie omeneasca, sa impiedice un astfel de proces al Soarelui? Ma tem ca nu trebuie sa intelegem foarte bine mecanismele solare ca sa ne dam seama ca aceasta este doar o poveste eroico-fantastica cu iz tipic hollywoodian.
8.) I am legend (2007)
Regia: Francis Lawrence
Distributie: Will Smith
Sinopsis: Este anul 2012; ne aflam in New York, iar metropola este aparent parasita de oameni. Robert Neville, fost cadru militar si om de stiinta este, inexplicabil, singurul supravietuitor al unui dezastru biologic, starnit in urma cu trei ani de un presupus leac pentru cancer. Populatia din intreaga lume pare sa fi murit, iar timp de trei ani de zile personajul lui Smith nu primeste niciun raspuns la mesajele radio pe care le transmite in eter. Dar virusul care a produs catastrofa nu a decimat populatia umana, ci doar umanitatea din oameni. Unii au murit, in timp ce multi altii s-au transformat in zombie salbatici si insetati de sange, ascunsi in intuneric pe timp de zi, dar care vaneaza furibund pe timpul noptii. Neville isi concentreaza toate resursele si atentia pe descoperirea unui leac, pe care il crede, pe buna dreptate, ascuns in sangele sau imun si necontaminat. Intr-un final, cu pretul vietii lui, Neville dezvolta antidotul si-l incredinteaza in mainile unei comunitati de oameni inca normali, o colonie bine fortificata undeva in America.
Realitate: Da, o pandemie ar avea sanse mari sa ucida o buna parte din populatia Pamantului sau chiar pe toata lumea, daca un virus letal si foarte contagios ar scapa de sub controlul. Este chiar una dintre versiunile de Apocalipsa foarte plauzibile, luata serios in calcul atat de anumiti oameni de stiinta, cat si de unii futurologi. Totusi, de la a imbolnavi de moarte omenirea si pana la a o transforma intr-o armata de decerebrati fanatici si insetati de sange, cu vag aspect uman si fara cea mai mica urma de ratiune, intr-un timp record, distanta este astronomica.
Scenariul pare a depinde masiv de domeniul fantasticului de tip horror deoarece se bazeaza pe mutatii majore care le dau contaminatilor un aspect monstruos si le insufla in acelasi timp o pofta turbata de a distruge. Sa presupunem ca o asemenea inginerie genetica ar putea fi pusa la cale. Este foarte putin probabil, insa, ca specialistilor le-ar scapa accidental un aspect / efect advers atat de important, inca sa faca diferenta dintre vindecarea de cancer si transformarea in bestii a oamenilor. Si, in plus, sa nu uitam de politicile farmaceutice. Un produs nou nu iese pe piata mai devreme de 10-15 ani de la aparitia sa, interval in care se efectueaza testari clinice riguroase, iar medicamentul trebuie sa fie avizat de catre un organism de stat independent si competent. Cu alte cuvinte, in caz ca guvernele nu conspira la metamorfozarea noastra in niste amenintatoare creaturi tenebroase, nu este cazul sa ne sperie premisa inaintata de "I am legend".
7.) The day the Earth stood still (2008)
Regia: Scott Derrickson
Distributie: Keanu Reeves, Jennifer Connelly
Sinopsis: O civilizatie mai avansata si mai inteleapta decat noi, formata din gardieni robotici care vegheaza la pacea si echilibrul Galaxiei, pare decisa sa ne anihileze specia, in cazul in care nu-i putem demonstra emisarului ei ca suntem mai mult decat niste paraziti razboinici pe Pamant si meritam salvarea. Atunci cand o sfera extraterestra aterizeaza in Central Park din Manhattan, armata alaturi de un grup de cercetatori sunt invocati de guvernul american pentru a gestiona situatia. Un personaj cu aspect de om, Klaatu (Keanu Reeves), iese din sfera, urmat de un robot urias cu puteri nemasurate. Dupa o scurta demonstratie de forta, cei doi devin pasnici si sunt luati in custodie de militari, cu intentia de a-i investiga si supune unei serii de experimente. Par a fi la mila oamenilor, dar nu fac decat sa le observe comportamentul pentru a le decide soarta. Anihilarea rasei umane este initiata atunci cand Klaatu intelege ca oamenii nu sunt interesati decat de distrugere, dar pozitia acestuia se schimba dupa ce interactioneaza cu Hellen, o cercetatoare care il ajuta sa evadeze si in care vede o pasiune inflacarata de a-si salva fiul si omenirea. Cand sa fie aproape prea tarziu, distrugerea inceteaza, iar vizitatorii parasesc planeta, nu inainte de a ne transmite ca suntem supravegheati si ca abuzurile noastre nu pot ramane fara reactie.
Realitate: La fel cum stau lucrurile si in cazul "Knowing", daca acceptam ca exista viata in afara planetei noastre, este suficient pentru a declina din aceasta idee posibilitatea ca acea viata extraterestra sa fie inteligenta, superioara si sa ne poata tine sub control. Daca ne raportam, insa, nu neaparat la ratiune - pentru ca nu este complet irational sa credem in existenta unor specii extraterestre in imensitatea Universului -, dar la istoria cunoscuta de pana acum, este foarte putin probabil ca un eveniment de forma celui din "The day the Earth stood still" sa se petreaca aievea.
In ceea ce priveste rapoartele care vizeaza aparitiile de OZN-uri (cel putin in acceptiunea acestora de nave zburatoare nepamantene), majoritatea se bazeaza pe informatii incerte si nu exista dovezi incontestabile ale unor asemenea fenomene. Avem, desigur, presupuneri, speculatii, intamplari bizare chiar, insa nu se poate vorbi despre un contact cu vreo fiinta extraterestra, cel putin facut public, din care sa reiasa nu doar existenta, ci si superioritatea acesteia. In plus, nici ideea unui robot indestructibil, capabil sa distruga singur o intreaga planeta, nu este tocmai verosimila, dar acceptand ceea ce spuneam la inceput, poate ca o tehnologie extrem de avansata ar fi in stare de asemenea performante morbide.
6.) The Core (2003)
Regia: Jon Amiel
Distributie: Aaron Eckhart, Hilary Swank, Delroy Lindo, Stanley Tucci
Sinopsis: Din motive necunoscute, miezul incandescent al Pamantului a incetat sa se mai roteasca, provocand deteriorarea rapida a campului electromagnetic al planetei. Acest fenomen conduce la dezastre naturale neinchipuite, amenintand incetarea vietii asa cum o stim. Animalele incep sa se comporte bizar si sa isi piarda orientarea, furtuni electrice teribile distrug comunicatiile, radarele nu mai functioneaza, cutremurele darama poduri si cladiri, radiatiile solare prajesc planeta, se anunta Sfarsitul in cea mai pura forma a sa. Foarte alarmati, oficialii guvernamentali si militari apeleaza la specialistul geolog Josh Keys. Acesta formeaza o echipa din cei mai talentati oameni de stiinta, alaturi de care porneste intr-o calatorie spre centrul Pamantului, intr-un vehicul de forare fabulos. Misiunea? Reactivarea miezului incandescent al planetei prin detonarea unor focoase nucleare in apropierea sa, ceea ce ar determina refacerea echilibrului electromagnetic si salvarea lumii de la moarte sigura.
Realitate: In situatia de fata, avem de-a face cu un scenariu relativ plauzibi, cel putin din cate spun specialistii avizati. Avand in vedere faptul ca stim despre interiorul planetei noastre mai putine decat cunoastem despre spatiul cosmic, multe posibilitati sunt de luat in calcul atunci cand vine vorba despre activitatile geologice din subteran. Intai de toate, desi este improbabila in viitorul apropiat, nu atat incetarea miscarii miezului Pamantului, cat stingerea sa este un fenomen plauzibil. Si nu musai peste un miliard de ani.
Este, poate, singura catastrofa de amploare globala care ni se poate intampla intr-un mod destul de imprevizibil, intrucat majoritatea teoriilor despre interiorul planetei noastre se sprijina pe presupuneri. Stim insa cu certitudine ca dezactivarea campului electromagnetic al Teerrei ar avea loc in cazul unei asemenea catastrofe naturale. Deci se poate. Urmarile? Parerile sunt impartite aici: in timp ce unii specialisti sustin ca absenta campului magnetic abia ar fi sesizabila, altii privesc intreaga chestiune ca pe o tragedie mai mare chiar decat cea prezentata in film. In ceea ce priveste misiunea personajelor, aceasta este o bazaconie cap-coada. In prezent, nu avem nici macar tehnologia care sa ne permita sa ducem echipaj uman pe fundul Gropii Marianelor. Cum am putea fora, cu echipaj la bord, prin mii de kilometri de stanca, aliaje si metal topit la mii de grade Celsius, cum am putea lansa o incarcatura nucleara in deplina siguranta, salva planeta si scapa cu viata? Verdictul? Putem muri ca in "The Core", dar cu siguranta nu putem fi salvati ca in acest film.
5.) Armageddon (1998)
Regia: Michael Bay
Distributie: Bruce Willis, Billy Bob Thornton, Ben Affleck, Liv Tyler
Sinopsis: O ploaie de meteoriti distruge o naveta spatiala a NASA aflata pe orbita Pamantului, iar apoi decimeaza New York-ul. Agentia spatiala americana descopera ca un asteroid de dimensiunea statului Texas se indreapta spre Pamant. Impactul - dezastruos - va fi de natura sa duca la extinctia oricarei forme de viata. Conform calculelor, ragazul pana la momentul zero este de numai optsprezece zile. Toate planurile de inlaturare a amenintarii sunt irelevante, pana cand cercetatorilor NASA le vine ideea distrugerii din interior a asteroidului. Singurul capabil de o asemenea misiune este Harry Stamper (Bruce Willis), coordonatorul celei mai performante echipe de forare marina din lume. Se fac toate pregatirile necesare pentru deplasarea pe asteroid a echipajului cu tot cu utilaje. Planul? Forarea unei gropi suficient de adanci, introducerea unei focoase nuclear, parasirea meteoritului si detonarea incarcaturii explozive. Misiunea este initiata, personajele infrunta piedici si abateri de la planul initial, are loc sacrificiul suprem al personajului principal pentru nobila cauza, iar in final bomba nucleara este detonata, asteroidul faramitat si Pamantul salvat.
Realitate: Vestea proasta este ca, teoretic, exista sanse ca un asteroid sau orice alt tip de corp ceresc care se deplaseaza in deriva prin Univers sa loveasca Pamantul. Ultima oara cand o roca spatiala de dimensiuni cu adevarat mari a trecut pe langa planeta noastra a fost in 1908. Atunci, un asteroid s-a apropiat foarte mult de Terra in zona raului siberian Tunguska, culcand la pamant 2072 kilometri patrati de padure, fara ca macar sa atinga solul. Vestea cea buna este ca, de vreme ce majoritatea asteroizilor si reziduurilor spatiale au dimensiuni reduse, sunt sanse mari ca ele fie sa arda complet odata intrate in atmosfera, fie sa provoace daune minore in cazul unui impact.
De asemenea, cercetatorii au estimat ca asteroizii suficient de mari incat sa provoace distrugeri masive Terrei, se apropie de planeta noastra odata la 50 - 100 milioane de ani, iar in acest moment niciun corp cosmic cunoscut nu se afla pe o ruta de coliziune cu Pamantul. Astronomii din toata lumea monitorizeaza cu mare atentie obiectele care ne orbiteaza planeta si deruleaza in continuu teste pentru a verifica posibilitatea ca un astfel de corp ceresc sa loveasca Pamantul in viitor. Totusi, fie ca sunt sau nu sanse pentru ca un astfel de eveniment catastrofal sa se produca, momentul impactului - teoretic - poate fi determinat cu multi ani in avans si nicidecum cu numai optsprezece zile inainte. Specialistii sunt ferm convinsi ca o astfel de amenintare nu ii poate lua prin surprindere. Cat despre distrugerea asteroidului precum cea din film, oamenii de stiinta au in vedere drone spatiale care sa se ocupe in viitor tocmai cu aceasta activitate. Totusi, ei recunosc ca in prezent nu posedam tehnologia necesara unei astfel de operatiuni.
4.) War of the worlds (2005)
Regia: Steven Spielberg
Distributie: Tom Cruise, Dakota Fanning, Tim Robbins
Sinopsis: O serie de fulgere bizare loveste Pamantul in mod repetat si o armata nu foarte numeroasa, dar invincibila si extrem de distrugatoare de tripozi robotici se ridica din subteran, unde fusese ingropata cu mult timp in urma de o civilizatie extraterestra. De aceasta data, nu este vorba despre o pedeapsa extraterestra pentru caracaterul distrugator al omului, ca in cazul "The day the Earth stood still", ci de o invazie in toata regula. O invazie demult planificata, desfasurata prin exterminarea predilecta a rasei umane. Tripozii sunt imuni la armamentul omenesc, fiind inconjurati de campuri de forta ce resping orice fel de atac si se hranesc cu sangele oamenilor, avand o constructie partial organica. Umanitatea pare lipsita de aparare in fata uriasilor emisari ai Apocalipsei, pana cand, deodata, in marginea capitularii, una dintre rachetele indreptate spre carcasa otelita a unui tripod, isi atinge tinta, avariindu-l. Brusc, toate masinariile devin vulnerabile inaintea puterii de foc si sunt doborate peste tot in lume. Explicatia? Contaminarea sistemelor lor organice cu microbii si virusurile pamantesti. Cu pierderi uriase, omenirea supravietuieste incercarii si dainuie mai departe.
Realitate: Pentru a treia oara in acest top, trebuie sa facem rabat de la fapte si sa ii acordam scenariului din "Razboiul lumilor" circumstante atenuante, in masura in care nu stim exact ce anume se ascunde dincolo de ceea ce cunoastem despre Univers. Sau, asa cum am vazut si in cazul "The Core", in pamant. Daca extraterestrii exista, totul este posibil. De ce, avand o civilizatie cu o vechime de milioane de ani, niste creaturi extraterestre si superioare nu ar fi putut insemina Pamantul preuman cu dispozitive de lupta pe care sa le activeze mai tarziu, in momentul in care ar trebui sa ia cu forta ceva de aici? De ce nu le-ar activa prin descarcari electrice si de ce nu ar fi ele protejate de campuri de forta care sa le faca de neatins?
Scenarii neplauzibile, dar cata vreme nu stim sigur ca suntem singuri in Univers, nu intru totul de lepadat. Mai verosimila in toata chestiunea ar fi contaminarea sistemelor organice ale masinariilor cu bolile din sangele uman si dereglarea sistemului lor de aparare. Sigur ca ne-am astepta ca o forta capabila sa distruga o intreaga planeta sa nu scape din vedere un amanunt atat de important precum virusurile umane. Dar poate ca, intr-o lume fara boli, neexistand conceptul de contaminare, nu exista nici precautie in aceasta directie. Totusi, pentru ca trebuie sa discutam in datele de care dispunem, scenariul filmului "War of the worlds" tine in intregime de domeniu stiintifico-fantasticului.
3.) Independence Day (1996)
Regia: Roland Emmerich
Distributie: Will Smith, Bill Pullman, Jeff Goldblum
Sinopsis: In ziua de 2 iulie, sistemele de comunicatie din intreaga lume intra in colaps, sub influenta unei ciudate interferente atmosferice. Fortele militare afla la scurt timp ca un numar de obiecte spatiale enorme se afla pe ruta de coliziune cu Terra. Ceea ce este initial considerat un atac al meteoritilor se dovedeste mai tarziu un convoi de nave extraterestre gigantice, pilotate de fiinte inteligente, care iau cu asalt Pamantul. Dupa ce incercarile de comunicare amiabila cu fiintele din alta lume esueaza, oamenii afla de planul acestora de a ataca puncte majore de pe Glob si a ne invada planeta. Navele extraterestre incep sa distruga New York, Los Angeles si Washington, izgonindu-i pe supravietuitori catre Zona 51, o regiune secreta de testare militara a guvernului american. Oamenii decid sa riposteze violent prin lupte aeriene intre cele mai bune avioane de vanatoare terestre si foarte iuti si agresive farfurii zburatoare. Daca acestea din urma pot fi cu greu distruse de forta de foc a oamenilor, navele-mama, inconjurate de campuri de forta foarte puternice, sunt cu totul invincibile. Momentul critic va fi depasit atunci cand un virus cibernetic va fi implementat in sistemul uneia dintre giganticele nave-mama. De aici, virusul se va raspandi catre toate farfuriile zburatoare din lume, scuturile lor electromangetice vor ceda, iar oamenii vor reusi sa le doboare, salvand planeta si specia umana.
Realitate: Avem extraterestri inteligenti, evoluati si pusi pe rele in Univers? Din cate stim, nu, dar stim putine, deci poate ca da. Ei bine, atunci avem si riscul unei invazii asemenatoare cu cea prezenta in film. Sigur ca, daca intram in profunzimile scenariului, o directie din care il putem acuza este aceea a tehnologiei extraterestre prezentate. Desi evoluata, aceasta tehnologie seamana izbitor cu cea omeneasca. Acest lucru este oarecum neverosimil, daca suntem foarte rigurosi. Imaginatia creatoare a extraterestrilor si a tehnologiei lor este mereu raportata la experienta umana si la posibilitatea de perceptie a creierului nostru. Ar putea fi vorba despre forme diferite de agregare, despre atatea si atatea lucruri pe care mintea noastra nu le poate percepe.
Ne-am putea opri un pic si asupra manifestarilor belicoase, in principiu destul de nepotrivite, ale unor fiinte inteligente. Se presupune ca o civilizate ajunsa la un anumit grad de evolutie intelege fenomenul creatiei si pe cel al distrugerii totale si discerne optim intre cele doua. Dar, poate, motive ar fi destule pentru ca o specie straine sa isi doreasca distrugerea rasei umane sau ocuparea planetei Pamant. Combaterea lor? Plauzibila, desi carlinga atat de uman ergonomica a navei extraterestre care cade in stapanirea oamenilor si cu care acestia se infiltreaza in pantecele navei-mama, este inca un amanunt care atrage atentia. Un virus de productie omeneasca ar fi poate capabil sa avarieze sistemele operationale extraterestre... numai daca alcatuirea lor ar presupune elemente comune cu tehnologia omeneasca. Ca si in cazul filmului anterior, amenintarea din "Independence Day" ramane, pana la alte descoperiri, una eminamente fictiva.
2.) The day after tomorrow (2004)
Regia: Roland Emmerich
Distributie: Dennis Quaid, Jake Gyllenhaal
Sinopsis: O uriasa banchiza de gheata din Antarctica este rupta din motive aparent necunoscute. Oamenii de stiinta sesizeaza evenimentul, dar nu isi dau seama ca acesta va declansa o schimbare climatica masiva care va afecta populatia intregii planete. Dupa o serie de ploi interminabile si de dezastre meteorologice ce au loc in toata lumea, pentru experti devine evident ca Pamantul este pe cale sa intre intr-o noua era glaciara. Nu peste mii de ani, asa cum prevazusera meteorologii, ci in numai cateva zile. Ghetarii polari incep sa se topeasca si se formeaza un sistem de furtuni planetare. Acestea provoaca dezastre foarte serioase si ingheata totul in calea lor, de la masini si cladiri pana la fiinte vii expuse sub cerul liber. Emisfera nordica este cea mai afectata, putinii supravietuitori formand un exod catre sud, unde clima s-a pastrat mai calda. Emisfera nordica ramane amortita in nemiscare, in timp ce spre sudul planetei omenirea incearca sa se replieze.
Realitate: Primul aspect al filmului ce ar trebui investigat este viteza ametitoare de schimbare a climei. Transformarile climatice pot fi declansate de schimbarile la nivelul circularii curentilor oceanici. Insa, datorita dimensiunilor sale si a ratei scazute de acumulare sau eliberare de caldura, oceanul planetar nu s-ar putea niciodata schimba brusc intr-o perioada de numai cateva zile. Acelasi lucru se aplica si topirii ghetarilor si a banchizelor - cateva zile nu sunt de ajuns pentru astfel de transformari majore.
Oamenii de stiinta sunt familiarizati cu notiunea de "schimbari climatice abrubte", dar acestea au loc pe parcursul mai multor zeci de ani, nu in cateva zile si nu cu efecte atat de devastatoare precum cele prezentate in film. Apoi, vedem cum oamenii sunt inghetati instantaneu de un uragan care coboara din zona arctica. Nu numai ca este imposibil ca un om sa inghete in doar cateva secunde la temperatura sugerata in film, dar este o improbabilitate la fel de mare ca un uragan sa vina de la Poli. Uraganele sunt alimentate de aer cald si de umeazeala apelor calde ale oceanelor, pierzandu-si din indensitate pe sol si in prezenta temperaturilor mai scazute decat cele tropicale. Este, de asemenea, imposibil sa existe o furtuna care sa cuprinda toata planeta deodata; vanturi de o asemenea magnitudine sunt cauzate de schimbarile de presiune atmosferica ce pot aparea numai pe distante relativ mici. Majoritatea catastrofelor ilustrate in "The day after tomorrow", chiar daca teoretic sunt plauzibile, nu ar cauza cu siguranta distrugerile masive prezentate in film si nu s-ar intampla intr-o perioada atat de scurta de timp.
1.) 2012 (2009)
Regia: Roland Emmerich
Distributie: John Cusack, Woody Harrelson, Danny Glover, Oliver Platt
Sinopsis: Iata-ne, in fine, ajunsi si la vedeta topului filmelor apocaliptice. "2012" este special nu doar pentru ca se anunta a fi urmatoarea mare lovitura de box office, ci mai ales pentru ca aduce in discutie o chestiune viu si febril discutata in prezent in toata lumea. Povestea ilustreaza adeverirea previziunilor apocaliptice ale poporului Maya si sfarsirea lumii in anul 2012, intocmai conform avertismentelor ciudatei civilizatii disparute cu peste o mie de ani in urma. Pe baza nu se stie caror calcule, cunostinte si credinte, nu doar calendarul Maya, dar si metoda chinezeasca I-Ching, programul online de previziune bursiera Web-Bot, indienii Hopi si chiar Nostradamus par sa fi prezis data de 21 decembrie 2012 ca punctul de final al omenirii asa cum o stim. Aceste previziuni sunt reale, insa nu stim - deocamdata - ce valoare de adevar au. In film, momentul vine implacabil si cele mai urate cosmaruri se adeveresc. Dintr-odata, ploi de meteoriti, cutremure devastatoare, valuri tsunami, furtuni colosale, ruperi, distrugeri, sfaramari se intampla intr-un ritm infernal peste tot in lume. Este Armagedonul cel mai cumplit, manifestat sub forma tuturor cataclismelor imaginabile. Totul pare a se petrece prin vointa divina, in absenta oricaror explicatii rationale. Un plan vechi de milenii se implineste, oamenii mor cu milioanele, subit, si totul pare sa conduca nu doar la extinctia speciei umane si a intregii suflari terestre, dar chiar la distrugerea planetei Pamant. Voit sau nu, scenariul face trimitere la Apocalipsa din Biblie, care ii avertizeaza pe toti crestinii ca o mare triere se va face intre oameni, lumea va fi distrusa si un nou Pamant se va naste. Nu stim nimic despre finalul filmului "2012", insa posibilitatile par dihotomice. Fie lucrurile vor decurge conform tuturor legilor fizice si lumea va fi pulverizata, fie, asa cum catastrofele incep inexplicabil, un fenomen Deus-Ex Machina se va petrece la fel de subit, iar salvarea va veni printr-o interventie... irationala. Ramane de vazut ce surpriza ne-au pragatit autorii mult asteptatului film.
Realitate: 21 decembrie 2012 poate fi totul sau nimic. Poate insemna singurul lucru de natura sa ne preocupe in aceste momente sau ceva ce ar trebui tratat cu mai putina atentie decat o pala de vant. Depinde, probabil, de cultura, de predispozitiile si afinitatile fiecarui individ. Desi, pana acum, 21 decembrie 2012 a ajuns sa fie o data celebra in probabil toate colturile lumii cu acces la Internet, ea nu este decat un balon de sapun; o promovare iscusita, o poveste, o reclama pentru care nu exista nici cea mai vaga sustinere concreta. Are aceeasi valoare cu aceea a oricarei alte previziuni. Maya nici macar nu au lasat cuvintele care sa anunte propriu-zis sfarsitul lumii. Aceasta concluzie a fost trasa de catre cei care le-au descoperit calendarele si au conchis ca acesti inchinati ai timpului si-au oprit calculele cronologice la momentul 21 decembrie 2012, pentru ca "nu ar mai fi vazut timp dincolo de acest punct".
Chestiunea este amplu dezbatuta in articolul Cum functioneaza calendarul Maya?, de pe portalul Descopera.ro, insa lucrurile pot fi prezentate si pe scurt. La data mult trambitata se incheie unul dintre "Marile Cicluri" de timp masurate de mayasi, ciclu inceput in 13 august 3114 i.Hr. Ceea ce ar face mai special acest moment este incheierea nu doar a unui ciclu, ci a unei grupe de patru cicluri care insumeaza 26.000 de ani, moment ce ar culmina cu inversarea polilor magnetici ai Pamantului, precum si cu o asa-zisa aliniere a planetei noastre cu centrul Caii Lactee. Daca inversarea polilor ar produce unele fenomene, poate nu tocmai fericite, planetei, alinierea cu centrul galaxiei nu pare a prezenta motive de ingrijorare, din ceea ce stiu cercetatorii pana in prezent (diversele alinieri de pana acum tinand, in special, de evenimente mistice, mitologice sau ezoterice). Insa, la urma urmei, ce anume au intreprins mayasii pentru ca noi sa plecam urechea la ceea ce au avut ei de zis? Din tot ceea ce cunoastem despre ei, nu au facut alte predictii care sa le construiasca un renume in aceasta activitate oculta. De ce ar sti ei cand se termina lumea?
Desi calendarul Maya este principalul sistem de referinta pentru identificarea Apocalipsei de peste trei ani, intre timp, au aparut si alte surse care tradeaza data de 21 decembrie 2012 ca fiind sfarsitul lumii: calendarul I-Ching, Web-Bot, previziunile indienilor Hopi si, voalat, centuriile lui Nostradamus. Insa, dupa o analiza riguroasa a tuturor acestor surse, putem concluziona ca evenimentele catastrofale sunt prezentate in profetii astfel incat sa starneasca si speculeze reactia alarmistilor milenaristi. Faptul ca astazi lumea traverseaza crize financiare, pandemii si violenta generalizata poate fi privit drept un emisar al sfarsitului, insa umanitatea a mai suferit, in trecut, astfel de evenimente negre, din belsug. Aceste intamplari nu au fost la fel de intens mediatizate, iar in absenta unui termen scadent, oamenii nu le dadeau aceeasi importanta. La urma urmei, planeta a trecut prin doua razboaie mondiale, prin ciuma si prin cataclisme infioratoare. Chiar daca unii au crezut ca acestea anunta sfarsitul lumii, Apocalipsa nu a venit.
In societatea moderna, traim cu impresia ca timpul se compacteaza, ca ziua e mai scurta si ca nu ne mai ajunge vremea pentru nimic. Dar daca ne privim evolutia vietilor, dinamismul cu care se petrece totul, dezvoltarea exploziva si complexitatea activitatilor, putem explica cu destula usurinta aceasta senzatie. Diversele termene limita si orare pe care trebuie sa le respectam fac sa para ca timpul trece mult mai repede. In concluzie, nu putem dezminti in totalitate posibilitatea ca momentul 21 decembrie 2012 sa insemne ceva, dar intr-o foarte mare masura putem ignora aceste previziuni, intrucat nu exista temei real pentru ele. Este doar cea mai apropiata data anuntata a Apocalipsei, la fel cum in trecut au mai fost, printre altele, 1999, 1900, 999 sau anul 666, iar dupa ce si 2012 va fi trecut, cei care cred habotnic in sfarsitul lumii sau cei sensibili si dezinformati vor sta cu inima cat un purice cu gandul la urmatoarele "sfarsituri", prezise de diferitele culturi si credinte existe sau demult apuse de pe acest Pamant.
(sursa: Descopera)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu