Amfibienii grupati de specialisti in genul Dendrobates s-au adaptat la atacul pradatorilor naturali printr-o arma putin obisnuita - pielea veninoasa. Aceste broaste secreta toxine alcaloide prin piele, fapt ce duce la otravirea oricarei creaturi care intra in contact cu ele. Majoritatea celor 175 de specii nu sunt mortale cu exceptia unora care pot ucide usor orice om care intra in contact cu epiderma lor periculoasa. Toate aceste broaste prezinta culori vii, puternice si contrastante pentru a avertiza astfel orice eventual pradator. Pielea de pe spatele broastelor sageata secreta toxine alcaloide cu efect neurotoxic. Un astfel de amfibian produce zilnic o cantitate de toxine capabila sa ucida 10 oameni adulti. Broastele nu isi secreta propria otrava, alcaloizii respectivi fiind sintetizati din anumite specii de furnici si muste consumate de acesti amfibieni. Din acest motiv, broastele sageata tinute in captivitate si hranite cu hrana atipica nu au secretat periculoasele toxine.
Masculii acestei impozante specii de bovide salbatice ating in mod frecvent greutati de circa 900 kilograme, ceea ce face din bivolul african un adversar periculos chiar si pentru un grup de lei. Cu toate acestea, nu doar dimensiunile sale, dublate de o pereche de coarne impresionate, au dus de-a lungul istoriei la reputatia sa de ucigas de oameni. In mod unic printre mamiferele erbivore, bivolul african da dovada de o agresivitate neobisnuita, completata de o sete de razbunare si o inteligenta remarcabila, dupa cum poate confirma orice vanator sau cercetator care a studiat modul de viata al acestei specii aparte. In timpul unei vanatori, daca un bivol este ranit, se retrage invariabil intr-un desis de unde porneste in urmarirea vanatorilor pe care-i ataca cel mai adesea din spate. Rapoartele anuale din diverse tari africane prezinta de fiecare data cazuri in care vanatori, bastinasi si chiar zoologi au fost ucisi sau schiloditi de catre redutabilul bivol african. Unii cercetatori afirma ca rolul de cel mai periculos animal al Africii, detinut de hipopotam, este detronat in unele regiuni de catre bivoli.
Regele Arcticii este considerat de majoritatea specialistilor ca fiind cea mai masiva specie de urs din lume, aducand drept argument cazul ursului polar impuscat in anii’60 langa Capul Barrow din Alaska. Uriasul alb cantarea nu mai putin de 1 tona si doua kilograme. Evident, nu toti ursii polari ating aceste dimensiuni. Totusi un mascul adult atinge in medie 600-700 kg si ridicat in doua labe depaseste inaltimea de 3 m. La astfel de dimensiuni doborarea unui om este un act care nu necesita nici macar 4% din intreaga forta dezvoltata in timpul atacului, dupa cum au demonstrat studiile recente. Ursul polar este un carnivor 100%, fapt ce influenteaza si comportamentul violent al acestuia. In mod normal, ursul polar nu considera oamenii ca parte componenta a dietei sale, datorita faptului ca omul are o cantitate redusa de grasime. Cu toate acestea, ursii albi sunt responsabili de moartea celor mai multi oameni din regiunea Arcticii.
Cel mai mare animal terestru este, pe buna dreptate, si una dintre cele mai temute aparitii din savana africana. Oamenii se lasa deseori inselati de aspectul bonom al elefantilor si se apropie nepermis de mult de turme pentru a le filma si fotografia mai bine, ignorand cu buna stiinta avertismentele rangerilor sau ale calauzelor africane. Astfel au loc majoritatea atacurilor elefantilor asupra oamenilor. Agresiunile sunt infaptuite de obicei de femelele adulte care se tem pentru siguranta puilor din turma. Mai rar sunt inregistrate atacuri din partea masculilor. Ele au loc, in general, in senzonul de imperechere, atunci cand organismul acestora este invadat de hormoni. In astfel de momente, comportamentul masculilor se modifica radical. Ei devin agresivi, se lupta intre pentru femele si pot ataca usor alte animale. Nici oamenii nu scapa de sarjele elefantilor daca au nenorocul sa-i intalneasca in aceste momente. Conform ultimelor rapoarte, elefantii ucid anual circa 500 de oameni in intreaga Africa.
Gigantul lumii reptiliene din prezent este si pradatorul suprem de-a lungul intinsului sau areal care ocupa Australia, Indonezia, Malaezia, Peninsula Indochina si coasta de est a Indiei. Capabil sa vaneze prazi variate, de la pesti mici si pasari de apa pana la marele bivol indian, crocodilul de apa sarata ramane unul dintre cei mai periculosi dusmani naturali ai omului. In mediul acvatic, crocodilul de apa sarata este capabil sa inoate la fel de bine ca un delfin. Trebuie amintit ca acesta specie este singura, dintre toti crocodilienii actuali, capabila sa traiasca deopotriva in apele sarate ale oceanelor si in cele dulci ale raurilor si mlastinilor. Un mascul adult poate depasi lungimea de 6 metri, exista un caz documentat in care un crocodil de apa sarata a ucis un armasar de tractiune in greutate de o tona in mai putin de un minut. Datorita faptului ca traieste in zone dens populate, acest crocodil este responsabil de cele mai multe atacuri asupra omului dintre toate speciile actuale de crocodili.
Desi leul este a doua felina ca marime dupa tigru, se pare ca acesta conduce detasat in topul felinelor mancatoare de oameni. Cauza o reprezinta disparitia constanta a tigrilor din padurile Asiei, precum si faptul ca populatia Africii creste accelerat, tot mai multi oameni fiind astfel pusi in situatia de a incalca tinuturile unde traiesc lei. Datorita acestei situatii, circa 70 de persoane sunt ucise in fiecare an doar in Tanzania. In ciuda acestor cifre, leii nu au dezvoltat o anume predilectie pentru carnea de om. In majoritatea cazurilor, responsabili pentru atacuri sunt leii batrani, raniti, debili fizic, sau cei care au fost alungati din grupul lor. Datorita acestor situatii, leii respectivi nu mai sunt capabili sa vaneze prazile lor naturale. In mod natural acestia incep sa pandeasca si sa ucida oameni. Evident, actul uciderii unui om este mult mai usor de infaptuit pentru un leu batran sau bolnav decat urmarirea unor zebre, antilope sau bivoli. Odata ce un astfel de leu a ucis oameni, va continua sa-i vaneze pentru tot restul vietii, felina fiind pe deplin constienta ca o persoana adulta nu-i poate opune rezistenta asemenea unui bivol sau unui facocer.
Cunoscut in lumea zoologilor drept cel mai mare peste pradator, rechinul alb nu isi dezminte acest renume, deseori fiind capturate femele care atingeau 6 metri lungime si o greutate de 4-5 tone. Rechinii albi sunt singurii reprezantanti acuali ai acestui gen, majoritatea specialistilor considerand specia marelui rechin alb drept un relict istoric. In general, traieste in majoritatea oceanelor lumii, zonele cu cea mai mare concentratie de rechini albi fiind apele de coasta din jurul Siciliei, Californiei, Mexicului, Floridei, Africii de Sud, Australiei si Noii Zeelande. In mod obisnuit, rechinii albi nu ataca oamenii, avand aceeasi motivatie ca ursii polari, lipsa grasimilor. Toate cazurile de atac asupra oamenilor sunt cauzate de confuzia rechinilor fata de surferii a caror silueta este asemanatoare cu cea a focilor, prada favorita a rechinilor albi. O alta cauza a atacurilor este datorata obiceiului rechinilor albi de a cerceta obiectele si fiintele intalnite in apa prin muscaturi. Astfel rechinii reusesc sa determine natura, consistenta si temperatura acestora. Daca un om apuca sa sangereze in urma acestor muscaturi usoare, atacul este inevitabil.
Temuta molusca otravitoare este cea mai periculoasa vietate din mari si oceane, numarul oamenilor ucisi in fiecare an de Irukanji depasind cifra cumulata a tuturor victimelor rechinilor, serpilor de mare, baracudelor si a pestilor veninosi. Meduzele Irukanji folosesc doua tipuri de otrava : cea de toxicitate redusa, care este secretata in momentele in care vaneaza pesti, moluste si crustacee; si cea mult mai toxica, care este folosita strict in autoaparare. Veninul este pastrat in tentacule si este injectat la contactul cu pielea omului. Un singur tentacul contine o cantitate de venin suficienta pentru a ucide 50 de oameni. Irukanji traiesc in apele teritoriale ale Filipinelor, Vietnamului si Australiei. Din anul 1954 pana in prezent, un numar de 5 567 de oameni si-au pierdut viata datorita atacurilor meduzelor Irukanji.
Cel mai cunoscut sarpe al Indiei, cobra, desi nu este cel mai veninos sarpe din lume se poate lauda cu cel mai mare numar de victime umane dintre toate speciile de ofidieni. O cobra nu depaseste lungimea de 2 m si nu este considerat un sarpe agresiv. De fapt, cobra indiana are obiceiul de a lansa o serie de avertismente oricarui om sau animal care trece prin dreptul sau, inainte de a ataca. Cu toate acestea, 50 de oameni mor saptamanal in India datorita muscaturilor de cobra. Specialistii pun acesta situatie pe seama faptului ca India se confrunta cu o explozie demografica accelerata, tot mai multi oameni invadand zonele salbatice si intrand astfel in contact cu serpii cobra.
Desi nimeni nu se asteapta ca primul loc al acestui top sa fie detinut de banalul tantar, faptele si istoria acestei insecte spun o cu totul alta poveste. Tantarul anofel au ajuns sa fie considerat, pe buna dreptate, cea mai periculoasa vietuitoare din lume. Cauza este una simpla, aceste insecte sunt purtatorii si transmitatorii temultului virus al malariei. Circa 2 milioane de oameni din Africa si Asia mor anual datorita maladiei transmisa de tantarii anofeli. La o privire mai atenta asupra acestui fenomen, situatia este mult mai grava. Conform datelor Organizatiei Mondiale a Sanatatii, in viitorul apropiat tantarii vor transmite virusul malariei unui numar de aproximativ 70 milioane de oameni. Tantarii au ajuns sa raspandeasca malaria in tari precum Marea Britanie, Japonia si Noua Zeelanda. Acest lucru a devenit posibil datorita incalzirii accentuate a climei si schimbarii curentilor de aer care faciliteaza astfel deplasarea roiurilor de tantari in zone in care acestia nu au fost intalniti in mod normal.
(sursa:Descopera)
uau...foarte interesant...imi plac chestiile astea:)
RăspundețiȘtergereurasc animalele ucigatoare imi este frik de ele :((:((:((:((:((:((:((
RăspundețiȘtergere