1. Primul loc din top revine romancierului şi poetului californian Charles Bukowski (1920-1994) care, înainte de a se dedica scrisului, a lucrat un deceniu într-un oficiu poştal, acesta fiind şi titlul primului său roman. “Băutura este un lucru sentimental”, afirma scriitorul. “Te scoate din rutina cotidiană, din trupul şi mintea ta şi te aruncă în perete. Am sentimentul că băutura este un fel de sinucidere, stare din care ţi se permite să revii în viaţă şi a doua zi să începi totul de la început. Poţi renaşte. Eu m-am renăscut de-acum de 10-15.000 de ori”.
2. Locul doi este ocupat de Ernest Hemingway (1899-1961) El şi-a justificat dragostea pentru pahar, susţinând că ”un om intelligent trebuie din când în când să se îmbete ca să se simtă bine în propria societate”.
3.William Faulkner (1897-1962) se află pe locul trei. Profesiunea lui de credinţă era că “nu există un whisky prost. Există anumite mărci care, pur şi simplu, sunt mai bune decât celelalte. Dar omul nu trebuie să bea până la 50 de ani, după această vârstă,, ar fi prost dacă nu ar face-o.”
4. Lui Edgar Allan Poe (1809-1849) îi revine locul patru. Scriitorul şi-a motivat nevoia de alcool: “Beau ca să scap de amintirile mele chinuitoare, de singurătatea mea insuportabilă şi deoarece mi-e teamă de soarta care mă pândeşte în prag”.
5.Locul cinci este ocupat de F.Scott Fitzgerald (1896-1940) care şi-a irosit talentul din cauza băuturii “Mai întâi tu simţi nevoia să bei, după aceea băutura mai cere băutură, până când băutura are nevoie de tine”, a constatat scriitorul.
6. Jack London (1876-1916) se află pe locul şase. El recunoştea: ”Cât eram treaz, mă gândeam doar la băutură. Nici nu puteam aştepta să-mi termin porţia zilnică de scris de 1000 de cuvinte. În prima fază, începeam să beau când ajungeam la 500. După aceea, am început să beau înainte de a mă apuca de scris”.
7. Locul şapte este adjudecat de Jack Kerouack (1922-1969), cel mai faimos scriitor al generatiei Beat. El se justifica :“Îmbătrânind, am devenit din ce în ce mai beţiv. De ce? Îmi place starea de extaz a minţii“.
8. Harry Crews, născut în 1935, în statul Georgia, (locul opt) este considerat unul dintre cei mai proeminenţi scriitori din sudul Statelor Unite. Romancier prolific, descriind o lume violentă, nonconformistă, dar plină de umor din sud, cu mai multe accidente care i-au marcat viaţa, el a fost un mare amator de băutură. Se spune despre el că în ultimul timp renunţase la viciu. El mărturisea: “Alcoolul mă stimulează. Am avut multe momente frumoase împreună, râdeam, vorbeam, dansam împreună la petreceri. Dar, într-o zi, m-am trezit şi orchestra a plecat, m-am regăsit printre cioburile paharelor, cu cămaşa plină de vomă şi atunci am spus: Omule, jocul s-a terminat”.
9. Locul 9 îi revine lui Frederick Exley (1929-1992). Ziarist şi scriitor, autor a trei romane, “Fan’s Notes”, “Pages from Cold Island” şi “Last Notes from Home”, Exley a fost un alcoolic notoriu – obiceiul i-a provocat într-un final moartea.
10. Pe locul 10 al topului se situează cunoscutul autor de romane poliţiste, Raymond Chandler (1888-1959), ai cărui eroi nu refuză nici ei câte un pahar , două de băutură. Autorul afirma că “alcoolul este ca dragostea. Primul sărut este magic, al doilea –intim, al treilea – obişnuinţă. După aceea, poţi dezbrăca fata”
(sursa:www.gandul.info)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu